sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Povestioara mea, Robert Vlase, 9 ani

Dragilor, am primit acum cateva zile de la o buna prietena un alt mesaj trist ca orice tragedie cu adevarat dureroasa care se intampla in lumea asta si care trece neobservata intre toate problemele noastre cotidiene. Am intrat pe blogul care imi fusese indicat, blogul lui Robert si i-am citit poveste sau mai degraba cosmarul. Am sa fiu sincer cu voi , imi doresc sa il ajut in masura posibilitatilor mele limitate, ma gandesc pe de alta parte ca sunt in jurul nostru persoane care pot ajuta, sau pur si simplu oameni ca noi, un milion ca oameni ca noi care pot ajuta cu foarte putin si impreuna sa facem o minune cat o viata.
Un alt ajutor importat ar fii sa transmiteti mai departe acest meraj sau link-ul catre blogul cu pricina si astfel sa-i dam o sansa micutului, o sansa de care noi nu avem nevoie acum.
Dragi bloggeri uitati pentru o zi de orice altceva si daruiti-i acestui copil macar o sansa.
Vlase Elisabeta: 0723072149
Vlase Dan:0723272114
Pentru donatii sunt doua conturi deschise la Piraeus Bank,
titular de cont : Vlase Elisabeta-Elena
Donatii in RON: RO89 PIRB 4222 4052 5100 1000
Donatii in Euro: RO55 PIRB 4222 4052 5100 2000
Va multumesc din suflet!

vineri, 27 noiembrie 2009

Ultima noapte de toamna intaia noapte de iarna

Frunzele cad acum incet
Peste pamant si se petrec
In iarba verde de-asta vara
Ce este pregatit-acum sa moara

Din verde galbena este acum
Padurea teilor batrani
Tot aramiul covorului de lut
Intre copaci se regaseste-atat de mult

Iar libelula a-ncetat sa zboare
Cuiburi pustii zac parasite
Pe crengile golase ce sfichie
La ordinul vantoaselor-rafale

Cerul cel luminat de soare
E greu acum, pufos, fara culoare
Trimite parca implacabil
Toata suflarea intr-un somn labil

Stropi grei de ploaie se arata
Si cad din cer cu toti odata
Unii se aseaza-ncet pe crengi
Trag frunzele, in jos spre somn de veci

Din apa stropii se preschimba
In alta apa, aducatoare de dorinta
Toata faptura ce-o numim natura
E alba-acum, e de beteala cucerita

Si toamna cea atat de trista
In iarna bucuriei se transforma
Melancolia toata e-alungata
De pretioase clipe de magie alba

duminică, 22 noiembrie 2009

Vot in capitala Europei

Am incercat astazi sa-mi pun votul neinsemnat pe una dintre hartiile acelea cu care se sterg apoi la fund politicienii timp de patru ani...in fine nu asta este ideea. Cum locuiesc temporar in Belgia, dupa cum probabil stiti:D, am fost sa votez la Bruxelles. Am dat de o frumusete de coada de vreo 100 de metrii chiar in fata ambasadei: Am fost foarte norocosi toti de la coada sa prindem o mica tornada acolo pe strada, care ne-a facut ciuciulete. Am stat la coada aceea vreo 40 de minute, pana presat de timp am plecat in alta directie. Ei bine da, nu am votat, am avut intentia dar..., poate peste doua saptamani.
Oricum nu am stat degeaba la coada, ci i-am cunoscut pe alegatori: doi studenti casatoriti...intre ei, ea masteranda, el implicat in cercetare, amandoi din Moldova noastra. Am cunoscut un fagarasan de-al meu cu palinca si politica pe post de pasiuni. Am mai cunoscut si doua fete dintre care una lucra de 4 ani in Belgia, eu am banuit ca asistenta, asa mi-a trecut mie prin cap. Mai era si o doamna care facea comparatie intre valoni si flamanzi pentru ca fusese colega de munca cu cele doua etnii, aprecia flamanzii.
In final as vrea sa multumesc din suflet ambasadei Romaniei la Bruxelles pentru organizarea acestui prim tur al balciului numit alegeri prezidentiale. Astept cu nerabdare reprezentatia finala.

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

joi, 19 noiembrie 2009

miercuri, 11 noiembrie 2009

Elucubratii intre ieri si azi

Ieri vroiam sa scriu un post despre echilibru si balante, cred ca ma obsedeaza balantele, dar am lasat textul nesalvat si apoi l-am sters. Azi nu mai vreau sa scriu despre echilibru pentru ca nu mai cred in el dar cu siguranta cred in balante. Astazi mai cred si in deconturi si note de plata, cred in momente cand ne vine si noua randul la ceva ce trebuie sa meritam pentru ca altfel nu inteleg rostul unor astfel de momente.
Ieri vroiam sa scriu despre momente triste dar vroiam sa scriu despre asta pentru a putea vedea mai bine momentele frumoase care ne lumineaza. Astazi culmea vreau sa scriu doar despre momentele frumoase pentru ca le vad si inca le mai astept pe unele dintre ele sa vina. Pe altele le vad trecand, duse departe…
Ieri vroiam sa scriu despre persoane atat de frumoase care imi apar in viata si dau culoarea si parfumul, astazi vreau sa scriu dimpotriva despre cele care pleaca din preajma si nu se mai intorc, frumoase sau urate aceste persoane, nici nu mai stiu.
Ieri vroiam sa scriu despre singuratate si alienare, astazi pur si simplu nu ma vreau sa scriu despre asta pentru ca nu imi mai pasa. Cum imi spunea cineva odata: asta-i viata baiete...
Si ieri si azi vroiam sa scriu ceva despre ceva dar nu puteam sa ma hotarasc daca sa o fac sau nu. Azi m-am hotarat totusi sa scriu asa, aberand…


marți, 3 noiembrie 2009

Prispa

Ridica ochii, ma priveste
Privirea calda ma orbeste
Ii vad lumina de pe chip
Standu-i in fata si ma-ntreb

De ce e trista, de ce e plansa ?
De ce durerea nu-i ascunsa ?
De ce imi ia mana si-o saruta ?
De ce simt rasuflarea uda ?

Ceva imi spune foarte-ncet
Ceva sopteste si n-aud
Buzele-ncerc sa le-nteleg
Cuvintele-ncerc sa mi le-aleg

Vine spre mine si ma strange-n brate
Si-i simt pe obraz lacrimile
Atat de multe si fierbinti
Curg intr-una si nu stau cuminti

Ma uit din nou si-acum o vad
Cine e ea si inteleg
De ce apropierea-i familiara
Imi simt limba, imi e amara

E mama draga-mi si e trista
M-asteapta-n prispa casei si e plansa
Numara clipele ce trec in van
Eu o privesc prin vis, nu mai apar…

duminică, 1 noiembrie 2009

Olanda

Sambata, dupa ce mi-am terminat munca, adica pe la ora 15, am plecat pentru un w-end la niste prieteni in Olanda, la granita cu Belgia, langa Breda. Am facut vreo 150 de km pana la Zevenbergen unde stau niste prieteni de-ai lui Catalin/Athos. I-am cunoscut pe Catalina si Tony si pe fiul lor Stefan care au fost niste gazde foarte prietenoase pentru mine si Catalin. Stam la ei acasa pana maine dimineata cand vom porni pe drumul de intoarcere. N-am apucat sa vedem Breda din cauza vremei nu prea prietenoase dar totusi astazi ne-am urcat pe biciclete si am facut 14 km si 140 de metri, asa ca sa fiu precis, vizitand imprejurimile la fel de verzi ca si in Belgia. Evident ca ne-am oprit din cand in cand si am facut cateva fotografii pe care am sa vi le arat mai jos:


Dovada ca am ajuns in Olanda :D
Ferma olandeza traditionala in stil 1900 Am gasit o casuta de vis cu un mic iaz langa
Catalin si TonyAlboosh calare
Un peisaj superb de toamnaPod pentru biciclisti Cateva case aveau "curtea din spate" acvatica Centrul orasului Zevenbergen
Mi-as fi dorit sa vizitam si Breda dar vremea ne-a stricat dupa cum spuneam planurile. Pentru urmatoare pimbare prin Olanda promit sa ma intorc cu poze de la Amsterdam.