Frunzele cad acum incet
Peste pamant si se petrec
In iarba verde de-asta vara
Ce este pregatit-acum sa moara
Din verde galbena este acum
Padurea teilor batrani
Tot aramiul covorului de lut
Intre copaci se regaseste-atat de mult
Iar libelula a-ncetat sa zboare
Cuiburi pustii zac parasite
Pe crengile golase ce sfichie
La ordinul vantoaselor-rafale
Cerul cel luminat de soare
E greu acum, pufos, fara culoare
Trimite parca implacabil
Toata suflarea intr-un somn labil
Stropi grei de ploaie se arata
Si cad din cer cu toti odata
Unii se aseaza-ncet pe crengi
Trag frunzele, in jos spre somn de veci
Din apa stropii se preschimba
In alta apa, aducatoare de dorinta
Toata faptura ce-o numim natura
E alba-acum, e de beteala cucerita
Si toamna cea atat de trista
In iarna bucuriei se transforma
Melancolia toata e-alungata
De pretioase clipe de magie alba
2 comentarii:
Să-mi aduci ierni de iad,
Să îmi dai toamne reci,
Să mă-njuri, să mă cerţi,
Dar să nu poţi să pleci.
Chucky inspirate versuri, cum poti oare sa raspunzi mai potrivit unei poezii decat cu o alta poezie?! Bine ai trecut pe aici!
Trimiteți un comentariu