luni, 27 septembrie 2010

Noapte...

E noapte in jurul meu
O noapte plina de-ntrebari
E intuneric in fata mea
Este racoare inca de alaltaieri

Am foaia-n fata si e goala
Si am penita-n mana dreapta
Si mana stanga imi sprijina fruntea
Si lacrimile-mi pateaza hartia

In jurul meu canta o nota trista
Ce imi vorbeste de singuratate
Nu reusesc sa recunosc nici pana nici hartia
De bezna ce-mi fura din vedere

Iar nota imi apasa fruntea
Pana ce bratul imi cedeaza obosit
Capul mi se aseaza brutal pe masa
Fara sa mai simta sprijinul tacut

As vrea macar sa ma cuprinda somnul
Dar linistea parca fuge dinspre mine
Si nu ramane decat dorul
Si durerile ce mi-au sapat urme

In minte, in suflet si in ochi.
Raman asa deasupra foii goale
Strivind penita intre maini
Si-ntre pleoape gandurile grele

Iar nota ma tot urmareste obsesiv
In noaptea sufletului meu
Ma face sa ma simt inofensiv
Spatele se inovoiaie sub sentimente de ateu

duminică, 19 septembrie 2010

Guns and...friends

Bart m-a invitat ieri la o intalnire cu baietii la el pe dupa-amiaza. Ne-am adunat pe la 6 Bram, Timo, Bart bineinteles, Dieter si eu. Am baut un aperitiv am vorbit de una de alta, ei in flamanda eu cu ei :). Glumesc, chiar daca uneori nu inteleg ce spun Bart a fost intotdeauna destul de dragut sa imi explice de fiecare data.
Dupa ce am trecut de partea cu aperitivul, Bart ne-a aratat impresionanta colectie de arme pe care o poseda. Am realizat cu ocazia asta ca baietii pot sa aiba si altfel de jucarii decat masinile su femeile. Asa ca toata seara ne-am "jucat" ca baietii cu pusti, pistoale cutite fabricate din SUA pana-n Rusia si din Istrael pana-n Belgia. Intr-un cuvant a fost foarte tare. Pe de alta parte este impresionanta responsabilitatea pe care o simti tinand in mana un Kalasnikov.
La sfarsit ne-am apucat de cateva beri, alta flamanda si ceva carnaciori...

Cam asta de spus pentru o seara de sambata...intarind prietenia romano-belgiana.

joi, 16 septembrie 2010

Panza de paianjen...

Simt firul invizibil si subtire
Sub picioarele-mi greoaie cum se zbate
Si cum imi tremura tot corpul
Tinand a vietii-mi precar echilibru

Mai simt cum cad in cea urzire-a noptii
Si cum ma prind in plasa sortii
As vrea sa ma desprind din ast paienjenis
Sa fug in libertate, sa fug spre luminis

Ma simt o musca ademenita in capcana
Ma simt pierdut, legat, atat de-nsingurat
Asteptandu-mi vaduva sa vina dupa prada
Viata si soarta ingemanate adesea in urat

Dar sub imperiul fricii ma agat
Incerc sa lupt, totusi, ma fulgera o clipa sa renunt
“Cine sunt eu sa imi provoc menirea?”
Ma intreb si-apoi ma infrunt aievea

In mine ma lupt cu mine, ma rostogolesc
Imi musc tristetea, rup rodul miselesc
Ce ma-ngenunchie si ce ma doboara
Ard fructul fricii, iarasi cenusa o arunc afara

Si ma preschimb intr-o clipita din vanat in vanator
Din musca ma transform in rapitor
Si-mi sfasii plasa ce ma leaga strans
Si-mi inalt zborul departe, spre apus.

vineri, 10 septembrie 2010

A venit toamna...

A venit toamna cum spuneam, asa ca melodia lui Chris Rea se potriveste...

miercuri, 8 septembrie 2010

Doi sergenti

El: Poate ca auzi tot timpul...
Ea: Ce?
El: Esti o femeie atat de frumoasa!
Ea: (Zambi) Nu chiar atat des...
....
Ea: Nu fa asta!
El: Ce?
Ea: Sa lasi umerii in jos ca si cum ai avea Pamantul in spate
El: M-am inrolat, ma pot trimite oricand...
Ea: Inteleg...
El: Daca vrei sa cauti pe altcineva, cu o meserie mai...
Ea: Ce vrei sa spui?!Suna a ultimatum
El: Eu...
Ea: Mi-am prelungit si eu perioada...
Zambira.
Ea: Si acum ce ne ramane de facut sergent?!
A doua zi clopotele fura acoperite doar de chiotele de bucurie, El in uniforma verde tomnatic a infanteriei, Ea in rochia alba ce era facuta sa fie purtata o singura data..
A treia zi doar urlete de groaza si durere mai puteau acoperi zgomotul bataliei. Alaturi de resturi carbonizate si fiare contorsionate zacea sergentul fericit de ieri, ...cu ochii goi