sâmbătă, 2 iulie 2011

Serbia Jelenei

Ma gandeam la cel putin o suta de titluri pentru postul acesta dar cel de mai sus mi s-a parut intr-un final cel mai potrivit pentru ca in general este bine sa retinem lucrurile frumoase si sa le uitam pe cel mai putin frumoase.

Iata-ma in vama sarbeasca scriind efectiv pe volan o ciorna care va ajunge mai apoi post pe blog cand voi sosi acasa si care contine parte din "aventurile din Serbia", parte pentru ca inca nu pot sa plec: probleme cu acte la vama...

Astazi este vineri, eu am plecat marti dimineata din Bucuresti cu misiunea de a aduce niste materiale pentru firma...

Tank

Drumul dus pana la Baljevac na Ibru: 370 km in Romania si 4-500km in Serbia a fost in sine ceva de povestit. Serbia pentru ca despre ea este vorba este o tara frumoasa, cu oameni minunati spre extraordinari, mai putin unul: tipul care trebuia sa predea materialele. Am intalnit peisaje superbe brazdate de drumuri in general proaste circulate de putine masini, drumuri care nu apareau pe harta GPS-ului dar care aveau pe margine cat de cat indicatoare directionale, sfat: folositi o harta detaliata. Am simtit balcanismul comparabil cu al nostru, dar am vazut curatenie si am ramas cu impresia ca sarbii sunt un popor de oameni gospodari si atenti cu natura.

Am ajuns in Baljevac marti seara pe la 5 si m-am cazat in primul hotel pe care l-am vazut, conduceam de 15 ore. Am gasit o receptionera cu care m-am inteles prin semne si o camera murdara unde am facut un dus cu apa rece pentru ca nu m-am prins la timp cum se da drumul la apa calda:D. Pe parcurs s-a rezolvat problema curateniei iar impresia generala a ramas aceea de ospitalitate si atentie. Dupa dus a sunat telefonul de la receptie si o voce feminina intr-o engleza aproape perfecta cu un usor accent m-a invitat sa cobor pentru a ma induma spre firma pe care o cautam.


Ati ghicit, Jelena era numele vocii, o fata draguta de 18 ani. Impreuna cu prietena ei m-a condus pana la firma cu pricina, undeva pe strada principala. Cand ne-am intors la hotel ne-am asezat toti trei la un pahar de suc si am stat de vorba cateva ore, alaturanduni-se receptionera si un alt prieten de-al lor. Intr-un final ne-am despartit iar pe Jelena cea draguta nu am mai vazut-o...


Ziua de miercuri a fost una a asteptarii si a frustrarii pana joi la ora 17 cand intr-un tarziu am incarcat marfa, am primit actele de transport si am putut pleca spre casa. Drumul a parut mai scurt acum la intoarcere pentru ca ma astepta patul de acasa si pentru ca am fost mai eficient, totusi am facut 400 de km in 6 ore.


Am ajuns la 12 noaptea la Turnu Severin si m-am inscris hotarat in vama cu actele in mana. Vamesii sarbi le-au luat, s-au uitat la mine si mi-au spus nervosi ca nu sunt bune si ca nu pot trece vama. Mie nu-mi venea sa cred si am sperat o minune dar pana si minunile dorm la 12 noaptea asa ca am tras masina in parcare si m-am culcat cum am putut.


Vineri dimineata m-am intors la vama in speranta ca se vor rezolva lucrurile si ca am sa pot trece, nici o sansa insa, am nevoie de acte care sa completeze vraful pe care il am deja.


Intre timp s-a facut ora 13 si printre telefoane si nervi...astept. Sper sa nu raman in w-end aici si sa vin acasa pentru sfarsitul saptamanii...


Up-date: Am reusit sa ajung la 12 noaptea in Bucuresti dupa o cursa cu auto-stop si tren pentru ca masina am lasat-o in vama. La 1 eram la o petrecere a burlacilor planuita de ceva vreme. Urmeaza un nou episod saptamana viitoare: recuperarea masinii si a materialelor...