Si de o mare alba si pufoasa troienit
Stapan este doar vantul artagos ce trece
Pe strazi inecate-n bezna rece
Afara este noaptea iernilor tarzii
Ce lasa cu greu locul luminii
Unei proaspete si noi zii de februarie
Ce-ncearca sa-si gaseasca loc in calendare
Si tot afara greoi din spate de troiene
Rasar nehotarate mogaldete si alene
Infrunta curajoase muntii rasariti in noapte
Si traverseaza frigul intepator a lungii diminete
Iar pe masura ce ziua face troc
Cu noaptea, si-si castiga curajoasa loc
Fapturile garbovite si grabite se-nmultesc
Peste potecile inguste anevoie se tarasc
Fiintele misterioase sunt acoperite
De straturi de vesminte protejate
Isi lumineaza calea cu doua fante stralucinde
Ce nici frigul si nici vantul nu le pot stinge
Este orasul ochilor ce lumineaza bezna
Taciuni inlantuiti doi cate doi se tot arata
In varful de troian sau capat de poteca
Incet alba intindere se lasa cucerita…